M-am gândit că putem depride micuţii cu atitudini corecte, nu cicălindu-i, ci în joacă, prin poezie. Şi cum mâncatul, este una din îndeletnicirile cele mai frecvente ale micuţilor, am să încep cu o poezie- lecţie despre cum mâncăm friptura!
Poftă bună!
Ia uite ce mare eşti!
Şi-o să vezi ce-o să mai creşti.
De-acum cred că eşti în drept,
Să-nveţi să mănânci corect.
Hai cu toţi, poftiţi la masă
Că avem mâncare-aleasă.
Se cuvine să se spună
Mesenilor: poftă bună!
Uite, vine fripturiţa
Ţine-n stânga furculiţa
Şi în dreapta cuţitaşul
Că se supără, poznaşul!
Tăiem acum o bucată
Şi-o punem în gură toată.
Mestecăm cu gura-nchisă,
C-altfel de căţel e linsă.
Şi nu plescăim deloc
Cum face purcelu-n troc!
Luăm bucată cu bucată…
Şi-am mâncat friptura toată!
Bună-a fost! Mama-a muncit!
Pentru mine a gătit!
La mâncare-aşa gustoasă:
Sărut mâna pentru masă!
Stropi de suflet la vedere 
Aura ce frumoasa poezie :), o zi minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Tavi, acum trebuie doar să ne aşezăm la masă liuniştiţ : nu mai riscăm să ne trezim cu mâncarea pe jos, fiindcă micuţii se vor conforma sfaturilor! Si dacă avem şi dedicaţiile tale muzicale, pofta de mâncare se va dubla!
Voi folosi poezia, cu siguranta, pentru a-l invata pe Stef cum se papa frumos la masa. Desi e mic stiu ca va fi incantat sa-l intampin astfel. O idee f buna. Poezia minunata. Multumesc frumos. Va imbratisam. 🙂
Daniela, dacă poezioara mea va contribui la educarea micuţului tău Ştef, voi fi fericită! Să crească mare. Si eu vă îmbrăţişez cu drag!
Ehei….da!!Asa sa tot faci educatie copiilor.Vor manca cu pofta atenti sa nu incalce regulile poeziei…Si ce poezie frumoasa…dragalasa…
Bravo ,bunica!!
Liana, sper ca
şi micuţii să aibă aceeaşi părere ca a ta şi să nu arunce cu furculiţa stresaţi de atătea „dispoziţii”. Când ţi-am citit comentariul, mi-am amintit cum am învăţat eu să ţin linguriţa în mână, mâncând din aceeaşi farfurie cu tine laptele şi de acel (ceva mai tărziu): „Eu dumic şi tu mănânci?”
Mi-am amintit cu drag….Si mai mi-am amintit de farfuriile cu animalute,pasari desenate pe fundul lor si cu cat sarg mancau baietii tai sa goleasca farfuria,pentru ca eu sa le „citesc” povestea desenata acolo!!
Atitudini corecte cu ajutorul poeziei… Formidabilă idee… Cred că poezia are un rol esenţial, mai ales acum când versul este tratat aproape cu indiferenţă…
Lisandru, aşa am gândit şi eu. Mulţumesc pentru vizită şi apreciere
Aurora, ești plină de inventivitate! Să știi că e o metodă frumoasă, atrăgătoare și abslout nouă, de a-i face pe micuți să mînânce corect și cu poftă, de ce să nu recunoaștem! Un volum întreg să scrii, cu toate felurile, inclusiv cu lăpticul de dimineață! Felicitări, nicio clipă nu m-am îndoit de talentul tău, dragă Aurora! Acum…somn ușor și noapte bună! 🙂
Mirela, mă bucur că îmbrăţişezi ideea. Eu am scris poezia, dar ideea a fost a cumnatei mele care mă susţine în tot ceea ce fac. Da… gândesc la acel volum. Sunt destul de multe scrise. Ar fi mult mai mult decat un volum! Sper să-mi pot face timp şi pentru aşa ceva, mai ales ca desenator am, nu-i aşa?
Desenator ai, desigur! Care cam someaza, ca si cu cartea aceea povestea e lunga si ed Minerva mi-o va tipari doar in sptembrie! Dar, sa speram ca vom gasi pe cineva sa tipareasca o asa carte frumosa. Eu ma ofer sa o ilustrez! Serios! Ar fi numai buna in gradinite si claesle mici. mai vorbim, Auora! 🙂
Mirela, evident că tu erai desenatorul despre care scriam!!! Cu drag!
Ei, Aurora, cate sfaturi intelepte ai tu pentru noi. Nepoteii tai sunt foarte norocosi cu o asa bunicuta. Dar, o poezie pentru copiii carora nu le e niciodata foame, ai? Mi-ar fi de mare folos!
Te imbratisez cu drag, o zi minunata!
Cati, nu am o poezie cu tema care te interesează dar… se rezolvă! Cum imi fac puţin timp voi prelua tema! Iţi mulţumesc mult pentru idee şi aştept şi altele. Nici nu îţi imaginezi ce serviciu îmi faci. Sunt mult mai motivată atunci când mi se solicită o anume poezie. Răspund cu drag îmbrăţişării.
Ce frumos! O sa le-o spun si copilasilor mei, ca mananca amandoi ca niste purcelusi.
Cristina, fii binevenită! Sper ca micuţii tăi să înveţe poezia şi să reţină cum trebuie să mănânce corect! M+ar bucura mult să aud că poezioara şi-a atins scopul! Te aştept oricând şi dacă ai un subiect anume care te-ar interesa pentru copilaşi, te rog mult să îmi spui. Mi-ar fi de mare folos în ceea ce mi-am propus privind educarea copiilor prin poezie!
Abia astept, ca eu am epuizat toate argumentele. Dar am inregistrat o victorie – a mancat capsuniiiii, multiiiiiiiiiii. Sunt foarte fericita (pozele l-au determinat sa incerce). Te poftesc si pe tine la o portie!
Cati, voi încerca să fiu cât mai promptă cu poezia! In ce priveşte căpşunile… mulţumesc de invitaţie, mi-ar face mare plăcere să mă pot teleporta până la tine, dar până se rezolvă cu teleportarea… păstrează-mi porţia pentru când ne vom întâlni !!!!!!
Nu m-am gandit niciodata la metoda asta, dar s-ar putea s-o experimentez cu micutii mei, cine stie?…
Teo, este o metodă sigură! Mai ales dacă au 4-5 ani, cu siguranţă vor mânca conform indicvaţiilor din poezie!
Sunt lucruri foarte utile,într-o formă adecvată,plăcută și accesibilă minților micuților.
Mulţumesc pentru… votul de încredere!
Bună ziua, vă trimit acest mesaj în speranţa unei colaborări de link exchange.
Dacă sunteţi de acord, trimiteţi un mesaj cu numele blogului si adresa 🙂
blogurile cu care doresc să fac acest schimb sunt :
Titlu : Informatii
Adresa : http://informatiinews.blogspot.com/
titlu : Cure de slabire
adresa : http://curedeslabirenoi.blogspot.com/
Numa bine 🙂
Pingback: Charging! Do not disturb! :D « Ҩ Gabriela Elena
Gabriela, alerg să văd despre ce vară fierbinte este vorba…
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Strawberries, cherries and an angel’s kiss in spring
Mirela, m+ai făcut curioasă! vin să văd despre ce este vorba
Pingback: Premii peste premii… « Slalom printre cuvinte's Blog
Mulţumesc pentru premiu!!!
Pingback: Rosu « Ҩ Gabriela Elena
gabriela, ţi-am vizitat blogul. Frumos ai scris!
Pingback: Oripilant « Ҩ Gabriela Elena
De la latini ne-a rămas vorba că râzând poţi spune adevărul. După tine, în joacă poţi învăţa orice!
Zamfir, ai mare dreptate şi tu şi latinii. Din joacaă ies lucruri mult mai frumoase decât din căutări obositoare!
Pingback: Good old days! Episodul 1: ID de Messenger « Ҩ Gabriela Elena
Gabriela-Elena, frumoasă decizie ai luat!
Am trecut să îți urez o săptămână bună și plină de satisfacții! Îmbrățișări! 🙂
Mirela, cu întârziere motivată de vechile probleme, îţi mulţumesc pentru vizită şi răspund cu drag âmbrăţişării.
Draga mea Aurora….cuvintele și mulțumirile pălesc la vorbele lăsate în dar pe blogul meu! Din ele răzbate atât admirația, cât și sinceritatea…Îți mulțumesc, pentru că, în ciuda problemelor care te țin legată de o situație trenantă, îți faci timp pentru a trece pe la mine, bucurându-mă cu vorbele tale binefăcătoare, alese , povenite dintr-un suflet alcătuit din…Stropi de Suflet la…vedere și la… admirație! O seară calmă și bună, Aurora! 🙂
Mirela, adun cuvintele de răspuns în lacrima de duioşie ce-mi joacă neastâmparată in ochi şi o trimit la tine, bobiţă de roua pe un trandafir !
Pingback: De la lume adunate…si tot la lume date (prima parte) « Slalom printre cuvinte's Blog
Daniela, mă întreb când ai avut timp să faci un aşa tur de forţă prin blogosferă?
intru si eu in casuta ta cu poezii si lumina si constat cu bucurie ca trebuie sa incep prin a transmite, ca de la pisica la pisica, lui serioja de la naomi, un zambet.
iar tie felicitari pentru idei. reiau si eu ruga: o poezie pentru copiii care nu mananca mi-ar fi si mie de folos, pentru nepotelul meu, desi voi incepe cu fripturica… stiu sigur ca o sa-l amuze dar o sa-l si invete ceva.
bine te-am gasit. o sa mai vin, daca ma primesti. un loc pe pervaz imi lasi?
Pisicuţă, cu drag îţi deschid larg uşa şi-ţi fac şi-un culcuş pe pervaz! Fii binevenită! Sigur că voi face pentru nepoţel o poezioară! Serioja este încântat de noua cunoştinţă cu nume atat de celebru :Naomi! Pe curănd!
numele pisicutei, la originile ei, este extre de departe de celebra manechina. de fapt, acum 17 ani, pe cand poposea la noi in casa,micuta noastra a intalnit o fetita de un an si ceva care abia invata sa vorbeasca. astfel ea a spus nu miau mic ci nau mi… si cum rasfatata noastra are temperament, acesta i-a ramas numele… naomi. 😉 eaa si l-a ales, asa cum ne-a ales si pe noi de colegi de apartament… dar asta intr-o poveste, curand, in casuta mea.
Pisicuţă, interesantă năşie şi abia aştept să vin la căsuţa ta să aflu povestea toată!
Pingback: Vânătorii de moşteniri « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Am citit doua poezii superbe, prima mi-a amintit de copilarie si m-a prins nosalgia ,a doua m-a incantat si mi-am spus ca am s-o spun si copiilor mei de la gradi. la toamna cand vor avea tendinta de a nu mance frumos la masa. Nu am mai intrat de mult pe blog dar am avut mult de invatat si acum am venit de la examene, te rog sa ma ierti ca nu am mai dat nici un semn de viata ,mai am putin si inchei anul si intru in vacanta, niciodata nu am asteptat cu atata nerabdare vacanta poate atunci cand eram eleva la scoala.Ozi cu sanatate si bucurii.
Nuşa, nu-i bai! Dacă îţi place un lucru revii la el atunci când poţi şi niciodată nu e prea târziu. Iţi mulţumesc pentru gândurile frumoase şi-ţi urez o vacanţă aşa cum ţi-o doreşti să fie.
Pingback: De la lume adunate...si tot la lume date (prima parte) - Alexandrescu Daniela